Comunitatea științifică, aia academică reală, nu asta de bodegă virtuală, găsește tot mai des dovezi de inteligență la caracatițe. Octopodele au și un avantaj în povestea lor și anume că fiecare individ are trei creiere care, culmea, se pot pune rapid de acord asupra a ceea ce trebuie făcut. Întreg dosarul științific despre speciile de… Citește în continuare Memorie colectivă
Autor: Dada
Câteva săbii și nici un împărat
Redescoperirea dacilor de către istoriografia romantică (Pierit-au dacii?) n-a însemnat doar o restaurare sau o completare a istoriei românilor, ci și colorizarea acestei secvențe. Care etapă a beneficiat de câteva decorări interesante, determinate pe de o parte de stadiul cunoașterii din a doua parte a secolului XIX, iar pe de alta de coaserea Antichității dacice… Citește în continuare Câteva săbii și nici un împărat
Nimic nou
Deși se feresc ca dracul de tămâie să o spună direct, promotorii ideologiilor știu că programele lor imaginate sunt de fapt niște religii. Oricine are vreme și răbdare va găsi în naționalism, liberalism, comunism, socialism sau capitalism toate elementele care identifică ceea ce numim îndeobște o religie. Toate au sisteme de norme și valori, toate… Citește în continuare Nimic nou
14%
Din când în când reapare, din tunelele de sub Bucegi, câte un întârziat care, după ce face ochii roată, descoperind uimit lumea, ne spune pătruns că "romanii au ocupat doar 14% din Dacia", aserțiune care anulează pseudo-savant tot ce știm despre daci.Devine complicat să repeți pentru un repetent toată materia predată cât el a chiulit… Citește în continuare 14%
Omul nou, socialist
Socialismul și-a propus, încă de la nașterea lui, să reconstruiască lumea și pentru asta și-a dat seama repede că avea nevoie de o altă față a lumii, de alte reguli sociale, alte tipuri de distribuție a resurselor și în mod cert alt tip de relații sociale. Lumea de care avea nevoie socialismul era una profund… Citește în continuare Omul nou, socialist
Casa scării
Acum foarte mult timp am citit o povestire. Era vorba despre un tânăr arhitect, proaspăt absolvent, care datorită mediei foarte mari, fusese repartizat și angajat la un important institut de proiectări. În prima zi de muncă a fost chemat la directorul instituției. - Tinere, să știi că sunt foarte bucuros că vei lucra în instituția… Citește în continuare Casa scării
„Tractoriștii” de rit nou
Fără îndoială, cazanul de bronz descoperit Prahova în 2022 cu ajutorul detectoarelor de metal, a tulburat nu doar mințile unora, ci și multe ape. Să vedem și care ape. Unui segment, din păcate substanțial cantitativ, dintre amatorii de detecții ale metalelor le-am spus de ceva vreme „tractoriști”. Să ne înțelegem, tractoriștii, ca meserie, sunt oameni… Citește în continuare „Tractoriștii” de rit nou
Deconstructivism
Deconstructivismul a erupt prin anii '80, inițial în arhitectura din SUA, pentru ca apoi să fie preluat în literatură și, în general, de chestiile umaniste, dar în special de filozofie, artă, sociologie și istorie. În esența lui, deconstructivismul propunea pentru arhitectură fragmentarea, recompunerea, privirea din unghiuri atipice, lipsa de simetrie, neliniaritatea, ideea de haos. Este… Citește în continuare Deconstructivism
Întoarcerea barbarilor
Răsuna valea de spaima strigărilor, de larma căutătorilor, de uimirea a ceea ce aceștia vedeau. Cine-s? De unde au apărut? de-ai cui? ce vor? câți sunt? Barbari ante portas! se zbiară la toate răspântiile și înțelepții Cetății aleargă la adunările din piețe să spună ce știu sau ce viziuni au avut. De pe metereze, străjile… Citește în continuare Întoarcerea barbarilor
Vacile cu lapte
Fără să absolutizăm, deși se vor găsi rapid doi-trei avertizori de integritate, putem spune că generația asta tânără știe și uneori crede că laptele vine de la supermarket. Ba, chiar e mulțumită cu treaba asta și nu pare să-și bată capul cu mai mult. Pentru ei este tot ce trebuie să facă este să meargă… Citește în continuare Vacile cu lapte
Ion Gotu cel Mut
Adevărat vă spun tuturor ce vă spun, căci am văzut cu ochii mei și am auzit cu urechile mele și întocmai vă arăt acestea, asemenea cum am arătat Luminăției sale, iubească-l Allah. Am făcut în acest an, 1443, o călătorie în țara Kara Iflak, locuită de blestemații valahi. Și vă spun acestea să aflați cu… Citește în continuare Ion Gotu cel Mut
Selecție naturală
La 4 februarie 1533 consiliul orășenesc din Munster (azi Westfalia, Germania), un important centru comercial, economic și religios, a acordat libertate religioasă tuturor grupurilor creștine care trăiau în oraș. O treabă foarte europeană, privită prin prisma noastră, dar puțin mai complicată la momentul ei. Orașul, regiunea și chiar mari părți din Europa centrală erau divizate… Citește în continuare Selecție naturală
Arheologia noastră
Este un truism să spui că probleme similare generează contexte sau comportamente similare. Dar o zic, nu pentru evidență, ci pentru că aparent nu învățăm mai nimic din banalitatea asta. Deși ar trebui. Acum mai bine de jumătate de secol, puși în fața unui asediu ideologic, breasla istoricilor, dar mai cu seama cea a arheologilor,… Citește în continuare Arheologia noastră
Ridică-te, Gheorghe!
Nu știu vouă, dar mie cel mai mult mi-a plăcut din serialul ăsta momentul când fătuca, hăituită cu răutate de chizdoneta vedetă a școlii, n-a mai răbdat asuprirea. A luat o patină de aia cu rotile, a înfășurat-o cumva pe pumn, a întors-o de umăr pe hărțuitoare, în fața cetei de derbedei emoționali, și i-a… Citește în continuare Ridică-te, Gheorghe!
Dotore
Cel mai rău și mai rău doare ducerea ideii de „doctorat” în derizoriu. Ciucă este doar un alt moț al problemei, mai actual. Toți știm că a început, hăt pe vremea lui Ponta Copy+Paste. A început cu partea vizibilă, cu oameni „dă mare valoare”, de stat și republică, ajunși repede doctori în ceva, de regulă… Citește în continuare Dotore
Aho, aho
Anul ăsta n-a venit nimeni cu Plugușorul. Absolut nimeni. Asta după ce cu colinda, v-am zis, au trecut doar două fătuci ușor dezarmonizate. Cum de regulă, de la lăsarea serii și până-n miezul nopții cam mai veneau câte doi-trei, am fost atent să nu-i ratez.Că exista riscul ăsta. Pe vremuri erau cete mai mărișoare, înarmați… Citește în continuare Aho, aho
Mult timp după victoria dacilor de la Tapae
În oricare altă zi, Tohar s-ar fi trezit greu și destul de îmbufnat. Dar azi nu era o zi ca oricare altă zi, așa că chiar dacă dormise prost și pe sărite, deschise ochii înainte cu mult de primele raze ale mărețului Soare.Astăzi, Tohar al II-lea, Mare Rege al dacilor și Tribun al Romei și… Citește în continuare Mult timp după victoria dacilor de la Tapae
Contrafactual
Cum ar fi fost dacă...?Interogația asta este piatra de căpătâi a istoriei contrafactuale. Genul ăsta de întrebări sunt evitate obsesiv de către istorici, cam ca întreaga paletă filosofică, de altfel, dacă e să fim corecți. Istoria brută este de departe nu doar un teren mai ferm, ci și unul care te protejează de tăișul confraților.… Citește în continuare Contrafactual
Din nou
Este un truism să spui că probleme similare generează contexte, răspunsuri sau comportamente similare. Dar o zic, nu pentru evidență, ci pentru că aparent nu învățăm mai nimic din banalitatea asta. Deși ar trebui. Acum mai bine de jumătate de secol, pusă în fața unui asediu ideologic, breasla istoricilor, dar mai cu seama cea a… Citește în continuare Din nou
Călătorie
Câteodată, mă așez pe o piatră și aștept. Îmi crestez pe lemnul de care mă sprijin semne. Scrijelesc rotunduri, ca să-mi amintesc câți sori am aprins, sculptez șerpuiri înlănțuite ca să-mi amintesc câte femei am iubit. Pun, ici, colo, înflorituri măiestre ca să știu câte m-au iubit. Călătoresc adesea adunând gânduri și cenuși risipite. Când… Citește în continuare Călătorie
Decența
Ne lipsesc multe, dar de departe se vede cum cel mai cumplit ne lipsește decența.N-am să generalizez, deși am toate motivele, ci o spun doar privind om cu om.Cu dureros de puține excepții, nu cunosc oameni care să-și pună decența în primul rând. Nu suntem decenți când vorbim, indiferent de mediul, locul sau momentul când… Citește în continuare Decența
dragoste, ură
Stătea pe marginea ferestrei aflată foarte sus, -- Știi, am să zbor zise întinzând brațele ca niște aripi. Am să pășesc dincolo de margine și am să zbor. Nimeni nu mă poate opri când vreau să fac ceva. --Ai să cazi. Trupul ți-e prea greu pentru zbor și pământul prea jos. Ai să te zdrobești… Citește în continuare dragoste, ură
Zeița de Argint
Era o Zeiță cu fața rotundă ca o pâine mare și coaptă. Era o zeiță cu pielea albă și ochii negri, adânci până în fundurile cerului. Era o Zeiță și singura dintre zei cu chipul întreg din argint curat și lacrimi de cristal pe care le lăsa să cadă, la soroacele știute, peste mormântul regelui.… Citește în continuare Zeița de Argint
Samu
Samu era un fel de prieten. Spun un fel, pentru că era și nu era. Familia lui, un fel de penticostali, nu-i dădea voie să se joace cu noi, cei „din lume”, dar lui tare-i plăcea lumea asta. De fapt interdicția era mai mult declarativă, în realitate îl cocârjau cu treburi ca pe un cal… Citește în continuare Samu
Memoria inutilă
Triburi nenumărate au dispărut în negura timpului.Mari popoare, care zguduiseră lumea, au ieșit din istorie ca și cum n-au fost deloc.Culturi înfloritoare s-au stins tăcut.Civilizații întregi s-au risipit infinit mai repede decât le-a luat ca să se închege.Regate puternice au murit, pur și simplu.Imperii care acopereau părți de lume s-au destrămat rapid, uneori în câțiva… Citește în continuare Memoria inutilă
1000 de gânduri 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.